La 10 iulie 1999, la vârsta de 66 de ani, a încetat din viață dr. István Túri, cel mai cunoscut maestru și profesor al horticulturii legumicole forțate.
S-a născut la 7 decembrie 1933, la Cegléd. Școala primară și liceul le-a absolvit tot la Cegléd, obținând bacalaureatul în 1952 la Liceul „Kossuth Lajos”. A obținut diploma la Colegiul de Horticultură și Viticultură în 1957, iar din 1958, la aceeași instituție – apoi la Universitatea de Horticultură – a parcurs treptele obligatorii ale carierei, de la stagiar științific până la gradul de conferențiar universitar. Din proprie inițiativă, la vârsta de 60 de ani, în 1993, a solicitat pensionarea.
De la înființare (1990) a fost director de cercetare al PRODUKT Kutató, Fejlesztő, Termelő Kft., până la moartea sa fiind coordonatorul intelectual al ameliorării soiurilor de ardei și al producerii semințelor de hibrizi creați prin ameliorare.
Și-a început activitatea științifică sub îndrumarea profesorului András Somos. În baza tezei sale din 1962 privind inventarierea și analiza zonei legumicole Nagykőrös, a obținut titlul de doctor universitar.
Ca primă temă de cercetare a studiat posibilitatea cultivării legumelor pe soluri nisipoase sărace, fără gunoi de grajd. Dintre problemele tehnice, numele său este legat de utilizarea materialelor plastice în horticultură, de dezvoltarea structurilor de rezistență ale diverselor tipuri de construcții, elaborarea sistemelor de încălzire, crearea diferitelor tipuri de sisteme de aerisire și irigare, dezvoltarea mai multor variante de dublă acoperire, proiectarea tipurilor de ferme încălzite și neîncălzite și, nu în ultimul rând, introducerea tehnologiei cu perdea de apă.
Împreună cu colaboratorii săi a elaborat utilizarea cu și fără mutarea periodică a construcțiilor neîncălzite, precum și exploatarea în una sau două rotații a spațiilor încălzite, cercetând totodată posibilitățile de forțare de toamnă și de iarnă. Introducerea în cultură a noilor soiuri și tipuri de soiuri, precum și aplicarea noilor tehnologii de cultivare reprezintă, de asemenea, realizări durabile ale sale.
Dacă ținem cont și de resursele materiale disponibile, cu siguranță a fost până în zilele noastre cel mai de succes ameliorator maghiar de ardei. Pe lângă numărul soiurilor și hibrizilor săi omologați sau în curs de omologare (21), valoarea lor de utilizare stă drept dovadă în acest sens. Cel mai popular ardei alb pentru forțare din țara noastră (HRF F1) confirmă acea intuiție extraordinară cu care a procedat la proiectarea încrucișărilor și la alegerea liniilor parentale. În plus, sub conducerea sa au fost ameliorate, între altele, soiurile Hó F1, Pritavit F1, Kaméleon F1, Velence F1, Titán F1, precum și candidații la soi Bajnok F1 și Kápia F1. Este important și fondul de material de ameliorare colectat împreună cu colaboratorii săi, care poate constitui garanția continuării operei sale de viață. Sub coordonarea sa a fost elaborată și metoda specifică de producere a semințelor hibride, protejată prin brevet, care a devenit baza funcționării sectorului de producere a semințelor hibride.
Polivalența dr. István Túri a fost scoasă în evidență mai ales de cercetările sale în domeniul biologiei tipurilor de plante. El a introdus conceptele de tipuri de creștere lentă, medie și rapidă, a determinat condițiile formării acestora și posibilitățile de modificare a lor. A recunoscut foarte devreme schimbările ce apar în dezvoltarea plantelor. Modificările tehnologice propuse de el în astfel de situații au fost confirmate, în covârșitoarea majoritate a cazurilor, de rezultate. Domnul profesor Túri a predat atât studenților, cât și practicienilor horticultori, iar stilul său de predare era de cele mai multe ori foarte sugestiv, presărat cu umor și extrem de impresionant.
Organizarea sistemului de consultanță sincronizată este, de asemenea, legată de numele său: încă de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70 a ținut cursuri la Soroksár. A organizat mai multe expoziții la Universitatea de Horticultură. Cele mai cunoscute au fost expozițiile însoțite de conferințe privind cultivarea ardeiului, pepenelui și castravetelui. Târgul de semințe imaginat de el este organizat din 1981, în fiecare an, spre deplina satisfacție a producătorilor de legume și a firmelor de comercializare a semințelor.
Activitatea sa publicistică de specialitate a fost caracterizată de dorința de a fi ușor de înțeles și de descrierea și transmiterea procedeelor practice. A publicat peste o sută de articole de popularizare, în cea mai mare parte în revista „Kertészet és Szőlészet”. Cărțile sale dedicate cultivării în spații acoperite cu folie sunt, de asemenea, foarte apreciate. „Kertészet fólia alatt” (coautor: Béla Fodor) a fost prima carte de specialitate agricolă din care s-au vândut peste o sută de mii de exemplare. A fost răsplătit cu un premiu de excelență pentru aceasta. A fost întotdeauna mândru de acest premiu și de Ordinul Muncii primit pentru activitatea sa.
În ultimii 10–15 ani, scrierile sale au căpătat și un ton filozofic. Acest lucru este ilustrat de cărțile „Növényalkat (lehetőség és korlát a hozam növelésére)” – despre tipologia plantelor ca posibilitate și limită în creșterea producției – și „Az élet korlátai”, care rezumă aspectele umane ale biologiei tipurilor. A început să scrie și o carte ce pornea într-o călătorie în lumea spiritului, în lumea zeilor. A vorbit mult despre ea, și-ar fi dorit foarte mult să o termine, dar nu a mai reușit. Întrebat despre activitatea sa științifică și publicistică, răspundea cel mai adesea: „Nu subestimez numărul cărților, al noilor soiuri, al brevetelor, al distincțiilor, al titlurilor științifice, dar nu le consider cele mai importante, de aceea nu mă ocup de cifre. În profesie, dintre cele menționate și dincolo de ele, consider importantă doar acea activitate care duce mai departe cauza horticulturii.”
În munca sa de organizare a avut nevoie de perseverență, uneori de încăpățânare, altfel nu ar fi reușit să creeze terenul experimental al Catedrei de Legumicultură. În Stațiunea Experimentală Soroksár, numeroase clădiri, construcții și spații cu folie atestă și astăzi munca sa organizatorică neobosită, căutarea continuă de soluții noi și spiritul său inventiv.
A acordat multă atenție și subordonaților săi, cândva numeroși. Pentru munca de calitate considera esențiale mai multe cerințe: să explici, să pui să se scrie, să verifici dacă s-a înțeles, să execuți, să controlezi. Nu suporta neglijența, indiferența și lenea, dar aprecia capacitatea de a lupta, munca orientată spre scop și creatoare de valoare. Îi respecta și îi prețuia și pe acei colaboratori și colegi care recunoșteau noul și îl susțineau chiar și atunci când nu ei erau cei care îl sesizaseră primii.
A spus de mai multe ori că, dacă ar intra în posesia unei baghete magice atotputernice, ar face cel puțin trei lucruri: ar desființa pentru o săptămână toate instalațiile de producție acoperite cu plastic, arătând astfel rolul lor important în salatele noastre zilnice de legume și fructe și în utilizarea plantelor ornamentale; ar prezenta toate posibilitățile pe care nu le-am exploatat încă în legătură cu spațiile închise; „n-aș suspenda pentru o săptămână, ci pentru totdeauna boala formulării măiestrite de nimicuri, din cuvinte și fraze aparent inteligente” – spunea el.
Ca orice om, a avut și greșeli și erori. Atunci obișnuia să spună: „Niciunul dintre noi nu e înger.” Ierta și la colaboratorii săi aceste poticneli mai mici sau mai mari, dacă nu vedea în spatele lor rea‑voință sau intenție.
La pensionare nu a organizat banchete sau festivități, s-a despărțit de toți în câteva cuvinte, iar probabil ultima sa frază a fost: „Mi-aș dori să pot sluji cauza horticulturii încă mult timp!”
Din păcate, această dorință nu i s-a putut împlini pe deplin. De acum înainte va continua să trăiască în noi doar prin soiurile create de el, prin scrierile și prin spiritul său.
János Gyúrós